Cookie-urile      Politica de confidențialitate
ARTICOLE Protopopiatul Ortodox Sighisoara
SEP
28
JO
Categoria Informatii    |    Administrator - 18:23

Istoric

Protopopiatul Ortodox Român Sighişoara, face parte canonică şi administrativă din Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Alba-Iuliei. Meleagurile bătrânei noastre Sighişoare mustesc a istorie şi a sfinţenie, iar urmele vieţii, aici, se pierd în negura vremurilor. Descoperirile arheologice din Sighişoara şi împrejurimi, au scos la iveală urme ale unei vechi civilizaţii primitive, de la sfârşitul paleoliticului, iar pe „Dealul Turcului”, la 2,5 km NV de Sighişoara, s-a descoperit una din cele mai importante aşezări din epoca de mijloc a bronzului (cultura Sighişoara - Witenberg). Începând cu sec. al V-lea ÎH, dacii, „cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”, cum spunea Herodot , au dominat întreaga regiune, arheologii descoperind multe mărturii care vorbesc pe aceste meleaguri ale Sighişoarei, despre o cetate dacică cu numele „Sandava”. Ceramica pictată, podoabe de argint, monede, cimitire, fac dovada că Sighişoara şi împrejurimile, constituiau unul din puternicele centre dacice ale acelor vremuri. Peste această populaţie mândră şi liberă, vin romanii cuceritori, care se aşează aici, schimbând compoziţia demografică a regiunii Sighişoarei. Arheologii au descoperit mărturii elocvente care grăiesc despre aşezarea pe aceste meleaguri a „Legiunii a XII-a Gemina”.

La începutul sec. al XVIII-lea, Transilvania a intrat în componenţa Imperiului Habsburgic, datorită expansiunii teritoriale spre Europa Centrală şi Sudică, în detrimentul Imperiului Otoman, prin Pacea de la Karlowitz(1699). În această situaţie, Europa Clasică trece la Europa Luminilor, trecere care are semnificaţii particulare în Transilvania, pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung.

Spre deosebire de românii din comitatele maghiare, românii din Scaunele săseşti („Pământul Crăiesc”, „Fundus Regius”) au avut o situaţie ceva mai bună, fiind în general oameni liberi, deşi nu aveau dreptul de a deţine proprietăţi sau imobile (jeleri, maieri). În părţile Sighişoarei, cea mai mare parte a comunităţii româneşti era formată din mici localităţi agro-pastorale (cătune), situate geografic în acea „silva Blachorum et Bissenorum” menţionată în Bula de Aur a saşilor „Andreanum”, dată de regele maghiar Andrei al II-lea în 1224, pădure localizată de Şerban Papacostea în zona numită săseşte „Unter dem Wald”. Este vorba de masivul păduros aflat la sud de Târnava Mare. În această zonă de păduri şi păşuni, situată în general pe cumpăna apelor dintre Valea Târnavei Mari şi Valea Hârtibaciului, cercetările arheologice au pus în evidenţă urme de sate dispărute, precum şi existenţa unor toponime şi hidronime cu bază slavă – romanică sau românească ceea ce dovedeşte o realitate demografică foarte veche, astăzi fiind uitată şi nedrept ignorată de cercetarea de specialitate. Din această zonă este posibil să fi pornit majoritatea populaţiei româneşti care s-a aşezat treptat în zonele „mai joase”, începând cu sec. XV şi XVI, la marginea oraşelor şi satelor săseşti.

Preoţii protopopiatului (arhivă) Preoţii protopopiatului (arhivă) Protopopiatul Ortodox Român Sighişoara a fost înfiinţat pe la sfârşitul sec. al XVIII-lea . Şematismul Transilvaniei aminteşte ca administrator protopopesc între anii 1787-1793 pe Preotul Ştefan Mudran, căruia îi urmează între anii 1794-1803, tot ca administrator protopopesc, Preotul Teodor Delbea din comuna Daneş, vecină Sighişoarei.

Preotul Ştefan Bălaş (1771-1817) a fost primul preot şi protopop al Sighişoarei. El a construit biserica şi prima şcoală primară românească din Corneşti (azi, cartier al Sighişoarei). El a venit din Săcelele Braşovului, şi a fost hirotonit preot de către Episcopul Sofronie Chirilovici, pentru Sighişoara, care atunci devenea „parohie materă”.

Protopopul Ştefan Bălaş a fost cel care a organizat Parohia Ortodoxă a Sighişoarei, construind în 1777 o clădire cu două camere, plus şură cu dublă folosinţă: biserică şi casă parohială.

Edictul de Toleranţă din 1781 a permis protopopului Ştefan Bălaş să construiască biserica actuală, cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” în mai multe etape, datorită slabelor mijloace materiale ale românilor sighişoreni. Nava bisericii a fost terminată în 1788, prestolul (altarul) şi turnul în 1797, iar iconostasul în 1918.

În decursul istoriei sale, Protopopiatul Ortodox Român Sighişoara a fost condus de către următorii preoţi protopopi: Preotul Ştefan Bălaş (1771-1817); Preotul Ilie Medrea (1818-1833); Preotul Nicolae Iliovici (1833-1843); Preotul Zaharie Boiu (1848-1882); Preotul Demetriu Moldovan (1893-1922); Preotul Ioan Munteanu (1923-1926); Preotul Romul Doctor 1926 (câteva luni); Preotul Emilian Stoica (1926-1955); Preotul Sabin Dobre (1955-1963); Preotul Ioan Dragolea (1963-1982); Preotul Ioan Boian (1983-2000); Preotul Ovidiu Dan (2000 – în prezent).

Toţi protopopii se remarcă prin realizări deosebite, realizări care au contribuit hotărâtor la bunul mers şi dezvoltarea protopopiatului. Amintesc aici şi pe Părintele Profesor Zaharia Boiu (fiul protopopului Zaharie Boiu), născut la 1834, absolvent al gimnaziului săsesc din Sighişoara, cu alese studii în străinătate, un eminent pedagog, ziarist, un bun organizator şi autor de manuale şcolare, lucrări de literatură, geografie, istorie, istorie a naturii şi fizică. A fost un mare patriot, conducător al Astrei, membru corespondent al Academiei Române (1870), iar din anul 1890- academician.

Preotul protopop Ioan Munteanu, neavând copii, lasă toată averea, în valoare de peste 1 milion de lei, Arhiepiscopiei Sibiului, din care se înfiinţează o fundaţie pentru ajutorarea copiilor săraci şi orfani. Prin testament, Preotul Protopop Ioan Muntean oferă Bisericii Ortodoxe Române din Sighişoara terenul din strada Anton Pann, nr. 8, care găzduieşte monumentala construcţie a sediului Protopopiatului Ortodox Român Sighişoara, construit între anii 1987-1996 de către vrednicul Preot protopop Ioan Boian.

Protopopul Emilian Stoica (1926-1955) a condus protopopiatul timp de 29 ani, cu multă competenţă şi autoritate morală, fiind şi ctitorul bisericii catedrale cu hramul „Sfânta Treime”, ridicată între anii 1934-1937, sub directa îndrumare şi cu osteneala sa.De-a lungul timpului, delimitarea spaţială a protopopiatului Sighişoara s-a modificat de multe ori în funcţie de organizarea administrativă a regiunii. În anul 1994 se înfiinţează protopopiatul Târnăveni şi se desprind din Protopopiatul Sighişoara 29 parohii din cele 66, şi 7 filii, rămânând protopopiatului Sighişoara 30 parohii şi 7 filii.

Protopopiatul Ortodox Român Sighişoara are în jurisdicţie două sfinte mănăstiri, 38 parohii, şi 8 filii. În perioada 2008-2014, protopopiatul se înfăţişează profund marcat de înnoitoare transformări. Stau mărturie cele şase biserici în construcţie din care patru în Sighişoara iar două în mediul rural (Daneş şi Bălăuşeri), două capele noi - la Spitalul Municipal şi la Maternitatea Sighişoara, patru şantiere de pictură (Şoimuş, Coroi, Feleag, Nadeş), reparaţii ample la bisericile din parohiile: Sighişoara III, Agrişteu, Archita, Nadeş, Odrihei, Saschiz, Seleuş, Senereuş, Sântioana, Ţopa. S-a pus un accent deosebit şi pe dimensiunea socială a lucrării bisericii, iar ca mărturie concretă stau cele trei centre sociale, două la Sighişoara, destinate îngrijirii la standarde europene a peste 120 vârstnici aflaţi în suferinţă şi lipsuri materiale, apoi Casa de tip familial de la Criş, care marchează extinderea preocupărilor noastre sociale şi asupra copiilor. Intenţionăm, în perspectivă, să ducem la bun sfârşit şi lucrarea de amenajare a unui internat pentru copiii de la ţară a căror părinţi nu au posibilităţi materiale de a-i întreţine la liceu.

Lucrarea filantropică a protopopiatului , are ca laitmotiv cuvintele Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu, arhiepiscopul nostru, care afirmă: „Dacă nu vom învăţa sensul slujirii aproapelui, viaţa noastră nu are sens”.

De remarcat, că în centrele noastre sociale, care îşi desfăşoară activitatea sub auspiciul bisericii noastre ortodoxe, nu se practică nici un fel de „triaj confesional”.

Deosebit de importantă este şi lucrarea duhovnicească, desfăşurată în cele două sfinte mănăstiri din protopopiat: „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” de la Sighişoara şi „Sfântul Nicolae” de la Jacul Românesc, devenite în scurt timp oaze de cultură şi de spiritualitate creştin-ortodoxă, în care creştinii de pretutindeni îşi pun în bună rânduială şi mintea şi inima şi află răspuns bun, duhovnicesc, la problemele vieţii.Efect înrâuritor incontestabil asupra vieţii spirituale a protopopiatului au şi conferinţele preoţeşti bianuale care tratează teme de interes major şi de cea mai pură actualitate, meditaţiile din sfintele posturi, sfintele Liturghii Arhiereşti, dar mai cu seamă repetatele vizite pastorale ale Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop Irineu, în toate parohiile şi filiile protopopiatului, vizite însoţite de profunde cuvinte de învăţătură, balsam de mângâiere, de bună îndreptare şi povăţuire pentru noi preoţii precum şi pentru bunii, tare bunii noştri credincioşi.

Se cuvine să subliniem şi să întărim încă o dată faptul că lucrarea pastoral-misionară, cu totul excepţională a Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Irineu, a marcat şi înnobilat pe meleagurile bătrânei Sighişoare, lucrarea Bisericii, lucrare care este deopotrivă călăuză şi liman pe drumul mântuirii noastre. Îl rugăm pe bunul Dumnezeu să ne dăruiască binecuvântarea şi ajutorul Său pentru a putea duce la bun sfârşit bunele lucrări încredinţate şi de a ţine sus, la loc de cinste, alesul nume al neamului nostru românesc şi al sfintei noastre Biserici Ortodoxe.

Bibliografie

- Arhivele Protopopiatului Ortodox Român Sighişoara 1893-2001.- Boiu, Zaharie, Cronica Bisericii din Sighişoara.- Documente din Muzeul de Istorie al Sighişoarei.- Giurescu, C, Istoria Românilor.- Giurgiu, Emil, Sighişoara, Ed. Sport – Turism, 1980.- Krauss, Georgius, Schassburger Kronic.- Marisia – Studii şi Materiale, vol. 25, Arheologie şi Istorie.- Păcurariu, Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Editura Andreiana, Sibiu, 2007.